Cum poți găsi inspirația în natură…

Sărbătoarea Paștelui m-a atras din nou aproape de plaiurile natale, pentru a revedea prieteni vechi și dragi, dar și pentru a transmite mesajul învierii și bucuriei copiilor imobilizați între pereții unui salon de spital.

Florile presate folosite pentru ‘încondeierea’ ouălor pascale au avut darul de a le reda optimismul și chiar dacă anul acesta nu am mai înroșit eu însămi ouă ca de obicei, felicitările realizate de ei m-au ajutat să nu simt lipsa acestei frumoase tradiții.

Însă ceea ce m-a inspirat nu doar să scriu acest articol, dar și să creez un nou tablou este scurtul popas făcut în drum spre ‘casă’ la marginea unor ogoare. Întreg peisajul vizual și sonor mi-a trezit amintiri de demult, când drumul peste dealuri până în satul bunicăi era de fiecare dată prilej de meditație activă și de contopire cu natura.

Popas

Pentru a înțelege mai bine atmosfera care m-a fermecat în timpul popasului, te invit să asculți mai întâi trilul vesel al ciocârliei.

‘Sus, sus, tot mai sus
Din pământ ţâşnești,
Ca un nor de foc,
Răsco­lind adâncul albastru.
Te înalţi cântând şi cântând te înalţi’ (Shelley)

Datorită modului în care se înalţă până în înaltul cerului, lăsându-se apoi brusc să cadă, ciocârlia simbolizează unirea dintre terestru şi ceresc. Ea întruchipează setea de zbor, aspiraţia spre înălţimile spiritului, dar și căderea, dezintegrarea care asigură echilibrul în univers.

Sufletul și mâinile mele au transformat zborul temerar în geometrie vegetală, având în compoziție frunze de ulm (Ulmus campestris, Fam. Ulmaceae) de toate mărimile. Ulmul se recunoaște în principal după frunzele dințate și asimetrice la bază.

Ulm

Zbor de ciocarlieAșa cum poți vedea și în finalul filmulețului de mai sus, pe măsură ce se înalță în văzduh, ciocârlia se vede din ce în ce mai mică, până când devine un punct aproape imperceptibil. Un moment de suspans și ciocârlia se prăbușește cu toată greutatea spre pământ, ca și cum un glonț i-ar fi străpuns aripa, revenind cu măiestrie la zborul orizontal cu doar câțiva metri deasupra solului.

Înălțare și cădere, dezvoltare și degradare, unitate și separare, materie și spirit, cele două contrarii care pun universul în mișcare și îl mențin în echilibru…

 

 

 

 

 

Pe lângă frunze de ulm, am mai presat și frunze de codița șoricelului (Achillea millefolium, Fam. Asteraceae), o altă ‘buruiană‘ cu numeroase utilizări medicinale și pe care o folosesc mult în creațiile mele, datorită formei zvelte și ușor arcuite mai greu de găsit la alte plante.

Codita soricelului

Iată cum un popas de câteva minute în mijlocul naturii a fost un adevărat izvor de inspirație, de reflecție, de daruri neprețuite: triluri de ciocârlie, frunze presate, fotografii, un nou tablou, un articol care sper să te inspire și pe tine, pentru că așa cum bine spunea cineva: ‘Să fii inspirat este grozav, să inspiri pe ceilalți este incredibil.’ (Anonim)

Data viitoare când ieși la iarbă verde, fie chiar și într-un parc, urmează 5 pași care te vor conecta la natura din jur și vor chema muza inspirației:

1. Închide ochii și inspiră adânc aerul proaspăt și simte miresmele pământului și ale vegetației.

2. Simte cu toți porii adierea vântului, căldura toridă a razelor de soare sau dimpotrivă, răcoarea plăcută a frunzișului. Fă câțiva pași (cel mai bine desculț) și simte sub tălpi textura aspră a pământului sau moliciunea ierbii.

3. Ascultă cu urechile ciulite foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor, zumzetul insectelor, sunete îndepărtate ale civilizației.

4. Păstrând toate aceste senzații, deschide ochii și privește cu atenție la tot ce te înconjoară cerul albastru cu sau fără nori, peisajele din depărtare, verdele arborilor și al ierburilor, freamătul gâzelor căutându-și hrana.

5. Întoarce-te în interiorul tău și simte pacea și bucuria din suflet. Primește amintirile care se trezesc și muzele inspirației care încep să vină.

Presupunând că ai presa la tine, poți începe să presezi florile și frunzele pe care le-ai remarcat și dacă le ‘asculți’ cu atenție, îți vor spune încă de atunci care este ‘destinul’ pe care ar vrea ca tu să-l împlinești pentru ele.

Desigur, pașii de mai sus sunt doar o sugestie, este felul în care simt eu conexiunea cu natura; tu ești liber(ă) să te exprimi și să te conectezi așa cum dorești.

Sunt curioasa cum simti tu legatura cu natura si cum te inspira iesirile in aer liber!

Cu drag,

Adela