Urmeaza-ti visul (1)

Pastreaza-ti visele vii! Intelege ca pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, munca, hotarare si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.” Gail Devers

Îţi mai aminteşti trifoiul acela cu patru foi găsit întâmplător prin iarbă, pe care l-ai presat cu grijă într-o carte convins(ă) că îţi va aduce noroc? Dă fuga în bibliotecă şi caută-l. Dacă nu ţi-a adus până azi, o va face de acum încolo, după ce vei învăţa cum să-i dai o nouă viaţă.

Dar ierbarul din clasa a V-a de la botanică? Pentru cei mai tineri, este dosarul acela burdusit cu plante de tot felul, presate si prinse de foi cu banda adeziva cu o eticheta alaturi. Pentru mine, acel proiect a fost inceputul unei mari pasiuni.

Povestea mea

Am avut de mica inclinatii spre lucrul manual si spre exprimarea artistica, iar prima recunoastere a venit din partea profesoarei de la cercul de desen pe care il frecventam in clasele primare.

Fiecare sarbatoare sau aniversare era pentru mine un prilej de a crea pentru cei apropiati sau colegi de scoala mici daruri personalizate: felicitari, colaje, martisoare si alte obiecte decorative in care puneam mult suflet si care erau apreciate pe masura.

Cu toate acestea, familia nu m-a incurajat sa urmez o cariera artistica, considerand-o “un moft, fara nici un viitor”, asa incat m-am indreptat spre disciplinele realiste si mai apoi spre un domeniu cat se poate de pragmatic, economia.

A fost o vreme cand ii condamnam pe parinti pentru aceasta pozitie contrara inclinatiilor mele, dar apoi a venit iertarea si intelegerea unui adevar universal valabil, acela ca in orice rau se ascunde si un bine.

In ciuda traseului diferit, nu am incetat sa visez, sa creez si sa-mi dezvolt latura artistica si cred ca tocmai conditiile neprielnice m-au ajutat sa pun si mai multa pasiune in creatiie mele. In plus, cunostintele de economie si afaceri sunt indispensabile unui artist care vrea sa traiasca din propria creatie.

Recunostinta

Ii sunt recunoscatoare mamei, care mi-a insuflat dragostea pentru flori, de la care am invatat migala si rafinamentul si stiu ca desi nu se mai afla printre noi, ma incurajeza si ma apreciaza de sus pentru ceea ce fac.

De asemenea, ii sunt recunoscatoare Rodicai, matusa mea, care mi-a aratat pentru prima data ca florile presate pot fi folosite in mod artistic. Pastrez si acum felicitarea primita de la ea ca dar nepretuit si sper ca tot de acolo, de sus, este mandra de nepoata ei.

Dedic floripresate.ro acestor doua fiinte minunate care m-au format si inspirat.

Ierbarul

Revenind la inceputuri, ierbarul realizat pentru ora de botanica a fost proiectul meu preferat, care pe langa faptul ca m-a introdus in fascinanta lume vegetala, mi-a oferit si prima ocazie de a presa flori. Unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele sunt plimbarile pe care le faceam pe dealurile de langa satul bunicilor, cu atlasul botanic intr-o mana, pentru a identifica plantele si cu o carte groasa in cealalta (nu aveam presa de flori pe atunci) pentru a le presa.

Pasiunea cu care am lucrat la realizarea ierbarului s-a reflectat in calitatea “produsului finit”, care a fost deosebit de apreciat, in special de doamna pofesoara si a servit ca material didactic pentru multe generatii de elevi.

Apoi s-a asternut linistea (cea de dinaintea “furtunii”), insa scanteia fusese aprinsa.

Craft

Urmatorul pas in calatoria mea au fost martisoarele cu flori presate. Prin anii ’90, singurul loc din Vaslui (orasul meu natal) unde puteai gasi martisoare mai deosebite, handmade era magazinul Fondului plastic. De aici am cumparat un martisor neobisnuit, facut din trei petale lipite pe o pastaie de lopatea. Desi petalele erau cam decolorate si presate neglijent, mi-a placut aspectul delicat si faptul ca era 100% natural. Am stiut imediat ca pot sa fac unele mult mai frumoase si am inceput sa caut materialele necesare, anticipand deja urmatorul 1 Martie. Iata ce mi-a iesit:

colaj_martisoare

Nu doar ca au fost laudate de toata lumea, dar si mai important, am castigat din vanzarea lor primii mei bani.

La vremea aceea nu aveam internet si nu stiam ca exista o arta a florilor presate, dar in toate lucrarile mele incercam intuitiv sa depasesc nivelul de craft (handmade) si sa adaug valoare artisica, folosindu-ma si de asemanarea cu ikebana (arta aranjarii florilor 3D).

Am experimentat ani la rand presarea florilor si realizarea martisoarelor, pana cand m-am simtit limitata de suprafata de lucru miniaturala a pastaii de lopatea si in 2006 am avansat la felicitari. Desi designul floral era atractiv, vanzarea a fost un esec total.

Primele felicitari

Am fost dezamagita initial, dar analizand felicitarile mi-am dat seama ca greseam undeva. Cartonul pe care il foloseam era subtire si taiat imperfect, ceea ce le dadea un aspect artizanal si neprofesionist, iar eu nu doream asta.

Am intampinat sezonul urmator pregatita (cu carton potrivit si ghilotina) si cu cateva zeci de felicitari care “s-au dat ca painea calda”.

Eram in culmea fericirii. Visul meu incepea sa prinda contur.

Felicitari_profi

In anii care au urmat am continuat sa experimentez cu plante noi si sa-mi perfectionez tehnica de lucru, desi timpul ramas dupa orele de serviciu era extrem de limitat. Realizam felicitari tot mai complexe, adevarate tablouri in miniatura si am simtit din nou ca bucata aceea mica de carton imi limiteaza capacitatea de exprimare artistica.

In acelasi timp, internetul mi-a permis sa cunosc amploarea pe care aceasta arta minunata a luat-o pe plan mondial si in special in Statele Unite si Japonia. M-am simtit ca facand parte din aceasta comunitate artistica internationala, iar lucrarile mele trebuiau sa reflecte acest lucru.

In acelasi timp insa, nu eram prea sigura ca voi putea face pasul necesar; lucrarile artistilor din strainatate ma intimidau si amanam in continuu sa incep lucrul.

(Urmeaza-ti visul 2)