Cum păstrezi culoarea naturală a florilor presate (2)

Etapa de protejare a lucrării

Dacă până în etapa de creație am reușit să ținem umezeala ‚la distanță’ și am obținut plantele presate la calitatea dorită, adevărata provocare începe abia din momentul expunerii  lucrărilor, când la pericolul umidității se adaugă și lumina soarelui.

Există mai multe metode de protecție din care poți alege în funcție de tipul lucrării cu flori presate, dar trebuie să știi că nici una nu poate oferi o protecție 100%, mai ales împotriva razelor solare.

SemnPlastifierea (laminarea) este metoda cea mai utilizată și se realizează fie cu ajutorul unei mașini speciale de laminat, fie cu folie autoadezivă transparentă. Principalul motiv pentru care nu o recomand pentru tablouri sau alte lucrări de artă este aspectul inestetic dat luciul plasticului și de bulele de aer care rămân pe alocuri sub folie, în special dacă există diferențe de grosime între plantele folosite.

Un alt motiv este dimensiunea foliilor, care nu permit laminarea unor lucrări mai mari de A4. Am folosit cu succes plastifierea și o recomand doar pentru semne de carte și alte lucrări handmade de mici dimensiuni, realizate cu plante foarte plate (subțiri). Un plus al acestei metode este protecția foarte bună împotriva umidității.

Hârtia de calc și folia transparentă sunt două opțiuni de protecție foarte potrivite pentru felicitări, invitații (de nuntă, botez etc.) și mărțișoare, adică lucrări care au un impact de moment, fără a fi necesară o protecție de durată. Ambele împiedică agățarea/ruperea florilor, însă nu protejează  de umiditate și lumină. Hârtia de calc trebuie sa fie cat mai subțire (maxim 75g/mp), pentru a lăsa să se vadă florile cât mai bine.

Nu am prea multă experiență cu aceasta metodă și încă mai caut soluții pentru o lipire cât mai puțin vizibilă a foliei protectoare de cartonul cu flori.

Calc

Lacul cu filtru UV este cel folosit pentru protecția picturilor acrilice/în ulei și se găsește în magazinele cu materiale de pictura și hobby sau online sub denumirea de lac de protecție final mat sau lucios (final varnish). Eu folosesc și recomand varianta spray, pentru că este ușor de aplicat, fără a atinge și a rupe plantele, dar cu multă grijă și atenție se poate folosi și varianta pensulabilă. Se aplică două – trei straturi de lac prin pulverizare la 20-30cm distanță (fiecare strat după uscarea stratului anterior).

Pe lângă rolul de protecție UV, lacul are și un efect de fixare mai bună a plantelor.

Din pacate, la noi nu am găsit încă un lac UV cu ph neutru (acid free), care ar fi cel mai potrivit pentru materialul vegetal, dar continui cercetările…

Înrămarea sub sticlă (cu sau fără protecție UV) este cea mai bună metodă de protecție pentru tablouri, mai ales dacă se combină cu un protector UV, fie lac, fie sticlă UV (varianta cea mai costisitoare și nu o recomand).

Eu merg mai departe și sigilez lucrarea înainte de înrămare, pentru a nu lăsa umiditatea să intre. Sigilarea se poate face fie între două straturi de sticlă, fie între sticlă și folie de aluminiu, prinse una de cealaltă de jur împrejur cu bandă adezivă. Rezultă un ‚sandvish’ ermetic care se fixează în ramă.

O altă metodă pe care ai observat-o cu siguranță zilele acestea este rășina sintetică, folosită în special pentru bijuterii și mărțișoare. Pentru că nu am folosit încă metoda, nu îți pot da nici un sfat, dar promit să-ți împărtășesc prima experiență, pentru că mi-am cumpărat un kit Cristal Resin și abia aștept să fac primele bijuterii cu flori presate.

Mai există metoda înrămării cu vidare, folosită de obicei pentru protejarea operelor de artă din muzee, dar după cum îți poți imagina, nu este la îndemâna oricui.

Sper să îți fie de folos această trecere în revistă și aștept cu interes comentariile, întrebările și experiențele tale mai jos.