,Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi.’ Marc Aureliu
Iată un îndemn plin de înțelepciune după care mă străduiesc să-mi conduc viața, și care m-a ajutat inclusiv în arta pe care o practic.
La începutul călătoriei mele în lumea florilor presate eram foarte dezamăgită de schimbarea dramatică de culoare și de mucegăirea plantelor. Însă cu timpul, experimentând presarea în diferite moduri și cu o mare varietate de plante, am învățat ce trebuie să schimb pentru a evita transformările neplăcute, am învățat să accept transformările pe care nu le pot împiedica și am învățat sa deosebesc cele două situații.
Astăzi voi împărtăși din această experiență, răspunzând astfel cititorilor care au completat chestionarul și care și-au exprimat nemulțumirea față de schimbarea culorii naturale a florilor prin presare sau și mai grav, au ‘reclamat’ apariția mucegaiului. Iată una din experiențele descrise:
‚Anul trecut am început să presez flori și frunze (trandafiri, gura leului, crizanteme mici, gălbenele, viță de vie, smochin), dar, deși am încercat să respect sfaturile din Ghidul florilor presate (pentru care vă mulțumesc) nu știu de ce, majoritatea florilor și-au schimbat culoarea, devenind maronii (frunzele însă au ieșit mai bine). Vă rog, dacă puteți, să-mi spuneți care ar putea fi cauza pierderii culorii florilor presate (la presarea lor) și cum aș putea să remediez acest neajuns.’
Dacă transformarea culorii scapă într-o anumită măsură controlului nostru, mucegaiul poate fi evitat cu siguranță, respectând câteva reguli simple.
Voi începe cu ceea ce nu putem schimba. Unele plante își modifică radical culoarea prin presare, indiferent ce metodă am folosi și oricât de strict am respecta regulile (cum sunt și cele de mai sus). Practic, sunt foarte puține plante care rămân complet neschimbate și după trei, patru sau mai mulți ani (de ex. cele de mai jos). Majoritatea, chiar cele care își păstrează culoarea în primul an, încep să și-o schimbe treptat, mai mult sau mai puțin estetic, în anii care urmează. Este un proces firesc pentru orice material natural, viu, cu atât mai mult cu cât vrem să ne bucurăm permanent de frumusetea creațiilor din flori și frunze presate și astfel le expunem luminii și umidității din aer.
Criteriul estetic în cazul schimbării culorii este discutabil, în funcție de lucrarea pe care dorim să o realizăm. În cazul unor lucrări de genul semnelor de carte sau felicitărilor, constând în aranjamente florale simple, calitatea cromatică a materialelor este desigur esențială. În schimb, pentru o lucrare complexă gen natură statică sau peisaj, toate nuanțele, oricât de decolorate sau îngălbenite ar fi, își pot găsi locul potrivit pe ‚șevalet’. Mai mult, un joc al contrastelor realizat prin alegerea potrivită a culorii de fundal, poate da farmec și celei mai decolorate sau îngălbenite flori.
Totuși, revenind la ceea ce putem schimba, trebuie să ții cont de cei doi mari dușmani ai plantelor presate, care provoacă modificarea culorii naturale și mucegăirea și care sunt umiditatea (proprie plantei și cea din atmosferă) și lumina soarelui.
Iată o listă de verificare pentru fiecare etapa de lucru, pe care îți recomand să o parcurgi și să o respecți pentru a obține un material vegetal reușit de fiecare dată și pentru a prelungi viața lucrărilor tale din flori presate.
Etapa de recoltare
– Culege plantele când umiditatea atmosferică e minimă (în jurul prânzului) și pe vreme însorită, pentru a beneficia de un conținut maxim de pigment.
– Dacă presezi plante tăiate (de la florărie sau culese de tine), ține-le câteva ore în apă cu soluție conservantă (se găsește la unele florării).
– Plantele să fie uscate, fără picături de apă, rouă etc. Dacă nu poți aștepta să se usuce de la sine, tamponează-le ușor cu un șervețel de hârtie absorbant și înlătură orice urmă de umiditate.
Etapa de presare
– Presează plantele cât mai repede după ce le-ai cules sau le-ai scos din apă. Dacă se ofilesc devin foarte greu, unele chiar imposibil de aranjat, iar culoarea se modifica ‚văzând cu ochii’.
– Dacă axul florii (receptacul, partea de care sunt prinse petalele, staminele etc.) este mare și dur, și/sau petalele sunt dispuse pe mai multe straturi, ca în cazul trandafirului sau bujorului, desprinde petalele și preseaza-le separat (aici , aici și aici găsești instrucțiuni pentru presarea acestor flori și a altora). Alege florile cele mai tinere, care au receptaculul mai puțin dezvoltat (de ex. la paraluță, margaretă, gălbenea).
– Nu îngrămădi plantele pe suprafața de presare, pentru a avea loc ‘să respire’, adică pentru a nu se forma umiditate prea mare. Cu cât plantele sunt mai ‘suculente’, conțin mai multă apă, cu atât distanța dintre ele trebuie să fie mai mare.
– Folosește pentru presare hârtie absorbantă (hartie obișnuită de scris), nu hârtie lucioasă.
– Așează între două straturi de plante un strat suficient de gros de hârtie/cartoane pentru a absorbi toată umiditatea dintre ele. Schimbă acest strat absorbant în fiecare zi sau măcar la două zile, pentru a înlătura cât mai repede umiditatea extrasă din plante.
– Așează presa în cel mai uscat loc disponibil (departe de baie sau bucătărie)
– O metodă mai complicată și costisitoare, dar foarte eficientă pentru extragerea rapidă a umidității este să așezi presa într-un recipient ermetic pe un strat de silica gel (cristale sicative).
– Cea mai rapidă metodă de extragere a umidității care se folosește pe larg în comunitatea artiștilor oshibana, dar pe care eu nu am folosit-o și nici nu am de gând, este uscarea în presă la cuptorul cu microunde. Mai jos poți urmări un scurt video care prezintă această metodă.
Motivul pentru care eu nu usuc plantele în cuptorul cu microunde și nici nu recomand asta este aceleași pentru care nu îl folosesc nici în bucătărie: microundele distrug tot ceea ce înseamnă viață, deci și florile presate. Pentru a alege în cunoștință de cauză, te invit să citești acest articol.
Etapa de depozitare
– Asigură-te că plantele sunt perfect uscate înainte de a le depozita.
– Așează foile cu plante presate în plicuri, și din nou, în cel mai uscat și întunecat loc din casă.
Etapa de creație
– Lucrează într-un mediu fără umiditate.
– Aplică o cantitate minimă de lipici, care trebuie să fie fără solvenți (acid free).
– Ține lucrarea la presat între hârtii absorbante atât pe parcursul lucrului, cât și la final.
Lupta cu cei doi inamici ai florilor presate nu se încheie aici, la momentul în care ai terminat lucrarea, ci dimpotrivă, continuă cu noi provocari despre care îți voi vorbi în partea a doua a articolului.
Până atunci, aștept comentariul tău mai jos, prin care să-mi spui ce provocari și ce reușite ai avut tu în încercarea de a pastra culoarea naturală a plantelor presate.
Cu drag, Adela
Buna! Eu as vrea sa pun intr o rama de tablou frunzele de toamna. Ce tip de hartie imi recomandati sa folosesc? Sau daca exista anumite substante care ar ajuta la pastrarea culorii, pe care de asemenea sa mi le recomandati. Multumesc anticipat!
Bună Irina! Îți recomand să folosești carton, nu hârtie. Cel mai bun este cartonul folosit pentru pictură, dar și cel pentru cărți de vizită e ok. Cu cât mai gros, cu atât mai bine. Pentru protecție împotriva razelor soarelui poți da peste lucrare cu un lac spray cu protecție UV folosit de obicei tot la pictură. Se găsește în magazinele cu materiale de pictură/hobby, mat sau lucios, cum preferi. Eu am folosit marca Maimeri.
Care este timpul de presate, cât timp trebuiesc florile lasate la presat???????
Buna Ioana, timpul de presare depinde de multi factori, de tipul plantei, de umiditatea din mediul ambiant, de felul in care sunt presate si poate varia intre 3 si 10 zile aproximativ. Le poti verifica din doua in doua zile pentru a vedea daca s-au uscat sau nu. Iti recomand sa citesti si Ghidul incepatorului in arta florilor presate http://www.floripresate.ro/ghidul-ilustrat-al-incepatorului-in-arta-florilor-presate-oshibana/, unde vei gasi multe sfaturi utile. Mult succes!
Merci de informatii. Imediat ce am rezultate anunt…
Eu prefer sa pastrez plantele si florile presate la intuneric si in mediu uscat intre foi de hartie (gen registru de 200 pagini.
Din experienta proprie in cazul petalelor, pigmentii albastrii se degradeaza cel mai rapid, iar cei galbeni rezista cel mai mult in timp.
Exista si exceptii care ‘confirma’ regula… de ex. albastreaua are unul dintre cei mai rezistenti pigmenti si untisorul galben, care din al doilea an dupa presare se transforma in alb murdar/bej.
Tu cu ce plante ai experimentat?
Fragute frunze si flori, trei frati patati, ruscuta de primavara, si ,,buruieni” de pe langa casa (rostopasca, urzica, trifoi). Am testat si petale de trandafir (galben, roz, rosu), garoafa si lalea. In general am evitat flori albastre deoarece se decolorau.
Faptul se datoreste si structurii chimice a pigmentilor care dau culoarea petalelor. Unii isi modifica structura prin pierderea apei.
Iti multumesc pentru explicatie, e bine de stiut.
Multumesc pentru articol. este foarte interesant. Si eu m-am confruntat cu modificarea culorii la petalele presate.