“Păstrează-ți visele vii! Întelege că pentru a realiza ceva trebuie să ai credință și încredere în tine, muncă, hotărâre și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.” Gail Devers
Îţi mai aminteşti trifoiul acela cu patru foi găsit întâmplător prin iarbă, pe care l-ai presat cu grijă într-o carte convins(ă) că îţi va aduce noroc? Dă fuga în bibliotecă şi caută-l. Dacă nu ţi-a adus până azi, o va face de acum încolo, după ce vei învăţa cum să-i dai o nouă viaţă.
Dar ierbarul din clasa a V-a de la botanică? Pentru cei mai tineri, este dosarul acela burdușit cu plante de tot felul, presate și prinse de foi cu bandă adezivă cu o etichetă alături. Pentru mine, acel proiect a fost începutul unei mari pasiuni.
Povestea mea
Am avut de mică înclinații spre lucrul manual și spre exprimarea artistică, iar prima recunoaștere a venit din partea profesoarei de la cercul de desen pe care îl frecventam în clasele primare.
Fiecare sărbatoare sau aniversare era pentru mine un prilej de a crea pentru cei apropiați sau colegi de școală mici daruri personalizate: felicitări, colaje, mărțișoare și alte obiecte decorative în care puneam mult suflet și care erau apreciate pe măsură.
Cu toate acestea, familia nu m-a încurajat să urmez o carieră artistică, considerând-o “un moft, fără nici un viitor”, așa încât m-am îndreptat spre disciplinele realiste și mai apoi spre un domeniu cât se poate de pragmatic, economia.
A fost o vreme când îi condamnam pe părinți pentru această pozitie contrară înclinațiilor mele, dar apoi a venit iertarea și înțelegerea unui adevăr universal valabil, acela că în orice rău se ascunde și un bine.
În ciuda traseului diferit, nu am încetat să visez, să creez și să-mi dezvolt latura artistică și cred că tocmai condițiile neprielnice m-au ajutat să pun și mai multă pasiune în creațiie mele. În plus, cunoștințele de economie și afaceri sunt indispensabile unui artist care vrea să trăiască din propria creație.
Recunoștința
Îi sunt recunoscătoare mamei, care mi-a insuflat dragostea pentru flori, de la care am învățat migala și rafinamentul și știu că deși nu se mai află printre noi, mă încurajează și mă apreciază de sus pentru ceea ce fac.
De asemenea, îi sunt recunoscătoare Rodicăi, mătușa mea, care mi-a arătat pentru prima dată că florile presate pot fi folosite în mod artistic. Păstrez și acum felicitarea primită de la ea ca dar neprețuit și sper că tot de acolo, de sus, este mândră de nepoata ei.
Dedic floripresate.ro acestor două ființe minunate care m-au format și inspirat.
Ierbarul
Revenind la începuturi, ierbarul realizat pentru ora de botanică a fost proiectul meu preferat, care pe lângă faptul că m-a introdus în fascinanta lume vegetală, mi-a oferit și prima ocazie de a presa flori. Unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele sunt plimbările pe care le făceam pe dealurile de lângă satul bunicilor, cu atlasul botanic într-o mână, pentru a identifica plantele și cu o carte groasă în cealaltă (nu aveam presă de flori pe atunci) pentru a le presa.
Pasiunea cu care am lucrat la realizarea ierbarului s-a reflectat în calitatea “produsului finit”, care a fost deosebit de apreciat, în special de către doamna profesoară și a servit ca material didactic pentru multe generații de elevi.
Apoi s-a așternut liniștea (cea de dinaintea “furtunii”), însă scânteia fusese aprinsă.
Meșteșugul (Craft)
Următorul pas în călătoria mea au fost mărțișoarele cu flori presate. Prin anii ’90, singurul loc din Vaslui (orașul meu natal) unde puteai găsi mărțișoare mai deosebite, handmade era magazinul Fondului plastic. De aici am cumpărat un mărțișor neobișnuit, făcut din trei petale lipite pe o păstaie de lopățea. Deși petalele erau cam decolorate și presate neglijent, mi-a plăcut aspectul delicat și faptul că era 100% natural. Am știut imediat că pot să fac unele mult mai frumoase și am început să caut materialele necesare, anticipând deja următorul 1 Martie. Iată ce mi-a ișsit:
Nu doar că au fost lăudate de toată lumea, dar și mai important, am câștigat din vânzarea lor primii mei bani.
La vremea aceea nu aveam internet și nu știam că există o artă a florilor presate, dar în toate lucrările mele încercam intuitiv să depășesc nivelul de craft (handmade) și să adaug valoare artistică, folosindu-mă și de asemănarea cu ikebana (arta aranjării florilor 3D).
Am experimentat ani la rând presarea florilor și realizarea mărțișoarelor, până când m-am simțit limitată de suprafața de lucru miniaturală a păstăii de lopățea și în 2006 am avansat la felicitări. Deși designul floral era atractiv, vânzarea a fost un eșec total.
Am fost dezamăgită inițial, dar analizând felicitările mi-am dat seama ăa greșeam undeva. Cartonul pe care îl foloseam era subțire și tăiat imperfect, ceea ce le dădea un aspect artizanal și neprofesionist, iar eu nu doream asta.
Am întâmpinat sezonul următor pregătită (cu carton potrivit și ghilotină) și cu câteva zeci de felicitări care “s-au dat ca pâinea caldă”.
Eram în culmea fericirii. Visul meu începea să prindă contur.
În anii care au urmat am continuat să experimentez cu plante noi și să-mi perfecționez tehnica de lucru, deși timpul rămas după orele de serviciu era extrem de limitat. Realizam felicitări tot mai complexe, adevărate tablouri în miniatură și am simțit din nou că bucata aceea mică de carton îmi limitează capacitatea de exprimare artistică.
În același timp, internetul mi-a permis să cunosc amploarea pe care această artă minunată a luat-o pe plan mondial și în special în Statele Unite și Japonia. Am simțit că fac parte din această comunitate artistică internațională, și trebuia ca lucrările mele să reflecte acest lucru.
Însă pe de altă parte, nu eram prea sigură că voi putea face pasul necesar; lucrările artiștilor din străinătate mă intimidau și amânam în continuu să incep lucrul.
3 thoughts on “Urmeaza-ti visul (1)”