Ierbarul – pas cu pas (1)

Anul 1985 a fost, printre altele, anul editării celei de-a doua ediții a Atlasului botanic și în mod special pentru mine, anul ierbarului în decursul căruia, începând din primăvară și până toamna am căutat și am presat sub îndrumarea mamei plante dintre cele mai variate (se și vede cât e de ‘muncit’).

Atlas botanic

Îmi dau seama că pentru un copil orășean care nu are rude la țară și nu merge prea des în mijlocul naturii este destul de greu să realizeze un proiect atât de complex cum este un ierbar, însă tocmai acesta poate fi pretextul pentru a deprinde un stil de viață mai apropiat de natură. Mă pot considera fericită că am avut bunici la țară, în a căror grădină puteam merge tot timpul anului să recoltez la momentul potrivit plăntuțe întregi de roșie, ardei, cartof, usturoi, fasole, porumb, pătrunjel și toate celelalte vegetale cultivate de obicei de țăranul roman. La acestea s-au adăugat ‘toate’ soiurile de pomi fructiferi, toate ierburile sălbatice și arborii din zonele deluroase, iar în vacanța de vară, și câteva specii de plante montane.

Pe atunci nu aveam presă, dar improvizam cu succes, folosind un caiet studențesc cu coperți cartonate și în caz de ,urgență’ atlasul botanic (prietenul de nedespărțit care mă ajuta să identific plantele), din care nu lipseau câteva foi de hârtie. Acum am prese ‘profesioniste’, însă grădina bunicilor a dispărut odată cu ei, înecată de buruieni. Au rămas totuși pomii și plantele sălbatice, care mă aprovizionează cu material vegetal oridecâte ori reușesc să mai trec pe acolo. Dată fiind această situație, mi-am dat seama că nu pot termina ierbarul într-un singur an, pentru că voi avea nevoie și de primăvara și vara următoare în care să colectez (probabil de la vecini, dacă nu din propria grădină) plantele ratate anul acesta.

Atlasul botanic rămâne instrumentul de bază al oricărui ‘botanist’ în devenire, pentru că un ierbar ‘așa cum scrie la carte’ este de neconceput fără o identificare corectă a plantelor colectate. Avantajul atlasului este că plantele sunt frumos ilustrate cu imagini color, ceea ce le face ușor de identificat. Dezavantajul constă în numărul redus de specii, doar cele mai cunoscute din flora țării noastre și a altor zone de pe glob. Am întâlnit multe plante pe care nu le-am găsit în atlas și multe specii de plante foarte asemănătoare în cadrul aceleiași familii, astfel că pentru o identificare corectă am avut nevoie de un determinator ilustrat profesionist. Cel pe care îl folosesc eu, Determinatorul ilustrat al florei și faunei României – Diversitatea lumii vii apărut la editura ‘Vasile Goldiș’ University Press, Arad în 2010 poate fi comandat de aici.

Și acum să trecem efectiv la treabă! Pentru o mai mare claritate a procesului, am împărțit realizarea ierbarului în două etape distincte: 1) colectarea și presarea plantelor și 2) așezarea plantelor în ierbar.

În articolul de astăzi îți voi spune  care sunt materialele de care ai nevoie în prima etapă (pe lângă atlas și/sau determinator), urmând ca într-un articol următor să abordez  cea de-a doua etapă.

Etapa 1: Colectarea și presarea plantelor

–          Briceag sau cuțit pentru a scoate rădăcinile din pământ cât mai întregi sau pentru a tăia tulpinile mai tari, greu de rupt cu mâna;

–          Lama fină/cutter pentru a tăia secțiuni din fructe, flori sau rădăcini groase; în lipsa acestora te poți descurca și cu un cuțit bun;

–          O sacoșă, o cutie sau un borcan cu apă pentru transportarea plantelor colectate până la locul de presare;

–          Câteva punguțe mici de hârtie sau plastic pentru colectarea semințelor;

–          Un recipient cu apa pentru a spăla de pământ rădăcinile;

–          O lavetă sau hârtie absorbantă pentru a usca plantele ude;

–          Presă A4 sau teancuri de hârtii, ziare, reviste, cărți mari;

–          Un carnețel și un instrument de scris (opțional) pentru a nota plantele colectate cu data și locul colectării ;

–          Aparat de fotografiat (opțional) pentru a completa ierbarul cu imagini privind, de exemplu, un habitat deosebit în care crește o anumită plantă sau manifestări specifice unei specii, cum ar fi secreția de rășină a unor arbori sau polenizarea insectelor.

Recoltare _jurul casei

Zilele trecute am profitat de toamna frumoasă pentru a recolta din nou câteva ierburi sălbatice pentru ierbar. Temperaturile moderate din această vară au făcut ca pajiștea să se mențină verde și înflorită până acum, la mijlocul lui septembrie.

M-am ‘înarmat’ cu un cuțit de bucătărie și am ieșit în jurul ‘proto-căsuței’ noastre din Sultanu (DB), în căutare de trifoi, mentă sălbatică, coada calului și alte plante aflate în perioada de maximă vegetație. Am căutat exemplare de dimensiune medie, care să se încadreze frumos pe un format de hârtie A4, urmărind ca frunzele și florile să fie întregi și viu colorate.

Recoltare_ierbar

Cu ajutorul cuțitului, am îndepărtat  pământul din jurul rădăcinii având grijă să nu o tai și am tras ușor de la baza tulpinii, încercând să o extrag cât mai întreagă.

Am ținut rădăcinile în apă câteva minute pentru a desprinde pământul fără să le rup, le-am uscat, tamponându-le cu o lavetă absorbantă, am înlăturat frunzele rupte sau în exces și am presat plantele una câte una. Dacă ești nou(ă) în lumea florilor presate și ai nevoie de sfaturi privind tehnica de presare, te invit să descarci GRATUIT din partea dreaptă a ecranului, Ghidul începătorului în arta florilor presate.

Spalare radacini

Iată alte câteva sfaturi care îți vor fi utile în această etapă:

– colectează și presează 2-3 exemplare dintr-o plantă, pentru a avea de unde alege cel mai reușit exemplar, dar nu mai multe decât ai posibilitatea să presezi. Dacă totuși ți-au rămas câteva fire, plantează-le din nou în pământ, pentru a-și continua vegetația.

– pentru a obține plante frumos presate, alege exemplare mai tinere, care au rădăcina, tulpina, floarea și eventual fructul mai puțin viguroase/groase.

– atunci când speli rădăcinile, ai grijă să nu uzi frunzele și florile pentru că îți va fi mai greu să le usuci, iar în timpul presării se vor păta sau vor mucegăi.

– odată cu pământul, înlătură și rădăcinile străine sau diverse resturi vegetale ‘încâlcite’ printre rădăcini.

– dacă rădăcina principală este mai groasă de cca 2 mm, folosește o lamă sau cuțit pentru a înlătura partea mai proeminentă, urmărind în același timp să salvezi cât mai multe rădăcini fine și să păstrezi aspectul caracteristic. Dacă rădăcina este mult prea groasă sau nu reușești să o scoți din pământ, nu te necăji, presează doar partea aeriană a plantei (tulpina cu frunze și flori) și poți compensa cu fructul sau cu un mic eșantion de semințe.

– dacă plantele sunt prea lungi și depășesc foaia A4, ai două variante: fie așezi tulpina pe diagonală și o arcuiești până când se încadrează pe foaie, așa cum am făcut eu cu menta sălbatică,

Menta salbatica_ierbar

fie secționezi tulpina și presezi alăturate cele două părți rezultate, așa cum am făcut în cazul trifoiului roșu.

Trifoi rosu_ierbar

 

– întrucât plantele întregi au porțiuni mai groase pe aceeași pagină de presare, față de florile și frunzele presate în scop artistic, este necesar ca distanța dintre straturile de plante în presă să fie mai mare și să aplici deasupra o greutate mai mare decât în mod obișnuit.

Acestea fiind spuse, te invit să profiți de ultimele săptămâni de verdeață pentru a presa și te rog să îmi spui într-un comentariu mai jos dacă informațiile prezentate ți-au fost de folos sau dacă ai nelămuriri. Mai mult, împărtășește și celorlalți cititori experiențele tale în lucrul cu plantele presate. Învățând unii de la ceilalți vom deveni mai pricepuți și vom putea crește comunitatea celor pasionați de florile presate.

O toamna frumoasa!

P.S. Citeste si articolul precedent – Culorile vacantei intr-un ierbar.